Semnal pentru schimbarea conducerii la PNTCD

Puteti identifica mobilul suitei de esecuri ale PNTCD, partid ce in prezent nu depaseste 2%?
E de domeniul evidentei: lipsa liderului de autoritate naturala, capabil sa coaguleze si sa "zideasca". Este nevoie de un lider de vocatie, cu charisma si care trebuie sa fie identificat cu PNTCD, cu valorile si traditia consacrate, de mare demnitate a partidului. Niciodata, in nici o imprejurare, actualii conducatori, Milut si Pavelescu, nu pot fi nici macar banuiti ca ar apartine taranistilor.
Ce forma de conducere credeti ca ar putea fi eficienta?
Se impune organizarea unui Congres extraordinar, solicitat de organizatiile judetene, in conformitate cu prevederile statutului partidului, care sa aleaga pe baza de vot uninominal, o conducere cu adevarat taranista, credibila si capabila sa relanseze mesajul identitar inconfundabil al partidului. Eu vad eficient un Birou National, format din sapte membri si opt supleanti, cu o solidaritate practicata, devotati partidului, cu biografii meritorii, imagine publica buna, moralitate dovedita, care sa fie identificati clar cu PNTCD.
In cazul producerii unei schimbari ce mesaj credeti ca se impune?
Partidul trebuie sa gandeasca si sa lanseze un proiect de aceeasi anvergura ca cel legat de integrarea Romaniei in NATO si UE, pentru perioada postaderare. E o sarcina importanta, care trebuie sa deseneze identitatea noastra ideologica pentru deceniile urmatoare. Mesajul meu catre taranistii autentici: renuntati la resemnare! Reactivati-va in organizatii, porniti campanii
cum numai voi stiti sa faceti, impuneti traditia, onoarea si demnitatea! Cereti convocarea congresului extraordinar!
La Bucuresti, partidul a oferit o surprinzatoare alianta cu PNG condus de Becali. Cum apreciati acest proiect politic?
Nu e o alianta. E o jenanta mezalianta. Zestrea PNTCD este onorabilitatea, alaturi de legitimitatea doctrinara si trecutul eroic. Daca le pierdem, nu mai existam. Pentru partid este o solutie sinucigasa. PNTCD nu castiga nimic. Mai mult, se compromite grav prin aceasta atingere "neigienica".

Casele internationale de avocatura vizeaza piata romaneasca

Marile firme
internationale de avocatura ar putea prelua anumite firme romanesti, fiind interesate de o piata estimata anul acesta la 200 mil. euro, nivel dublu fata de 2007.
Piata romaneasca de avocatura prezinta un potential important, sesizat de maril companii internationale din domeniu.

Gabriel Zbarcea, managing partner la Tuca Zbarcea & Asociatii, a declarat, vineri, pentru NewsIn, ca trendul ascendent inregistrat pe acest segment in ultimii ani de zile, stirile - cu o frecventa aproape zilnica - privind investitiile straine majore pe care companii de renume intentioneaza sa le deruleze aici si in general, climatul economic favorabil reprezinta motive pentru care mai multe case de avocatura din Europa isi vor face intrarea pe piata.

"Cu siguranta in 2008 se va intampla ceva. Pe piata exista deja semnale care indica faptul ca mai multe firme de avocatura internationale vizeaza asocieri cu firme locale de talie medie, dar nu ar fi exclus sa asistam si la preluari efective", a declarat Gabriel Zbarcea.

Piata de avocatura din Romania ar putea ajunge in 2008 la circa 200 milioane de euro dupa ce in 2007, aceasta s-a situat la aproximativ 100 milioane euro, estimeaza reprezentantul casei de avocatura.

In privinta evolutiei tranzactiilor desfasurate anul trecut, acesta a caracterizat 2007, din perspectiva Tuca Zbarcea & Asociatii, ca un an dinamic, alert, cu multe oportunitati si tranzactii pe segmentul M&A si real estate.

Zbarcea considera ca in 2008, apetitul investitorilor pentru un segment sau altul nu va scadea, atat timp cat climatul investitional ramane suficient de atractiv.

Domn' Patriciu, nu ne innebuniti!

Aflat intr-un turneu pre-electoral prin tara omul de afaceri Dinu Patriciu se da inteleptul natiunii in fata oamenilor simpli, a jurnalistilor sau a studentilor. Isi da cu parerea despre tot ce misca de la piata
imobiliara pina la constructii
sau mass-media si probabil doar vreo doua teme n-au fost dezbatute de inteleptul miliardar: genomul uman si diagrama "fier-carbon". Paroxismul declaratiilor celui mai bogat român a fost atins insa, la Cluj, in fata studentilor de la Universitatea Tehnica. Aici, Patriciu le-a spus studentilor ca succesul in afaceri depinde de talentul fiecaruia, iar daca ar fi sa ramina sarac, intr-un an ar fi in stare sa-si refaca averea estimata la peste 2,5 miliarde de dolari. Mai precis, Patriciu le-a grait studentilor asa: "Nu pot sa va spun in ce sa investiti, depinde de talentele dumneavoastra. Eu pot sa va spun ca daca miine ma lasati gol in piata publica, peste un an imi voi reface averea". Chiar asa domnule Patriciu? Stiti foarte bine ca foarte multi oameni din clasa politica si nu numai, zimbesc ironic cind aud astfel de vorbe. Daca ar fi facut aceste declaratii un om de afaceri genial din Statele Unite sau Europa Occidentala zau ca l-am fi crezut pe cuvint. Dar in România?! V-ati reface averea intr-un an? De unde? V-ati intoarce in timp pe timpul guvernarii PSD ca sa va mai dea o data Petromidia? Asta nu ar fi posibil, bineinteles. Cum ati stringe 2,5 miliarde de dolari intr-un an? Ce gen de afaceri ati face? Daca ne gindim bine nimeni, dar absolut nimeni de pe Terra nu a fost capabil de un astfel de record, niciodata. Dar poate ca dumneavoastra stiti ce stiti. Poate ca v-ar ajuta "baietii" pe care i-ati ajutat si dumneavoastra odata, numai asa credem ca v-ati reface doar o parte din avere. Citi afaceristi geniali, români sau straini care au dorit sa-si faca o afacere in mod onest si cinstit nu au abandonat "lupta" din motiv de birocratie si coruptie.

Cite companii straine nu au plecat scirbite din România pe motiv ca nu au vrut sa sponsorizeze clasa politica. Clasa politica care face si desface tot. Legat de acest lucru, tot la Cluj Patricu a fost intrebat de studenti daca in România se pot face afaceri fara ajutorul politicului. "Intrebarea nu se pune asa. Intrebarea este daca politicienii pot fara sprijinul oamenilor de afaceri. Raspunsul este nu! Nu se poate face politica fara sprijinul afacerilor", le-a explicat Dinu Patriciu, studentilor. Da, foarte adevarat dar din pacate valabil doar pentru tarile cu adevarat democratice. La noi este exact pe dos. Politicienii in imensa lor majoritate sint oameni de afaceri. Si chiar daca nu sint, trag sforile pentru prieteni, rude etc. Tocmai din acest motiv regretatul Octavian Paler spunea la un moment dat ca România este un stat mafiot in care politicul controleaza tot. Asadar, nu le mai dati sperante desarte bietilor studenti. Cu munca cinstita si cu idei geniale in România nu se poate face NIMIC. Fara pile si relatii in sfera politicului nu existi ca om de afaceri. Si chiar credeti ca daca v-ar lasa cineva gol v-ati reface averea intr-un an? Românii au o vorba: "Sa i-o spui lu` mutu`".

Dacia are cheia Renault

Si negocierile purtate ieri intre patronatul si sindicatul de la Dacia Automobile Pitesti au esuat, astfel ca protestul a continuat. Salariatii au respins oferta administratiei considerand-o nerealista. "In continut nu s-a schimbat nimic, doar forma in care este ea a fost prezentata. Noi vrem 550 de lei, iar administratia ne ofera mult mai putin. In aceste conditii, greva generala continua", a declarat Nicolae Pavelescu, liderul sindicatului. Angajatii uzinei Dacia Renault din Pitesti au intrat in greva generala pe termen nelimitat, luni dimineata, incepand cu ora 7.00. Miercuri, Tribunalul Arges a amanat pentru 2 aprilie judecarea solicitarii administratiei Dacia Pitesti de a declara ilegala greva muncitorilor, liderii sindicali invocand lipsa unui avocat.
"Greva declansata de muncitorii de la filiala romana a grupului Renault ar putea compromite productia, dar nu s-ar putea spune ca muncitorii sunt cei care au asul in mana", apreciaza presa internationala. Renault este deja in cautarea unor locatii in tari unde salariile sunt chiar mai scazute, pentru a produce marca Sedan. Revista germana Der Spiegel se focalizeaza asupra atuului detinut de patronii de la Renault, in timp ce ziarul italian Liberazione considera ca angajatii se situeaza in pozitie de forta. "Renault se confrunta cu o provocare majora privind modelul sau Logan, in conditiile in care muncitorii de la fabrica din Romania au incetat munca la 24 martie, cerand salarii mai mari. Loganul, o berlina care se vinde cu 5700 de euro, a devenit un produs-cheie al cresterii Renault. Vanzarile de masini Logan au crescut cu 48% in 2007, la 368.000 bucati in lume, iar compania a prevazut o crestere cu 75% anul acesta. Profitabilitatea Logan depinde insa de operatiunile cu cost scazut, precum cele de la fabrica Dacia Pitesti, unde sindicatele spun ca salariul mediu lunar este de aproximativ 450 de dolari, comparativ cu o medie de 3400 de dolari in fabricile Renault din Franta. Sindicatele din Romania incearca sa obtina o crestere cu aproximativ 50%. Cu toate acestea, atuurile sindicatelor pot fi mai slabe decat par. Renault a preconizat rapid sa inceapa sa produca Logan in alte locatii cu costuri mici, printre care Rusia, Maroc, Columbia, Brazilia, Iran si India", apreciaza analistii straini. "Cererile salariale ar putea pune in pericol viitorul fabricii", a declarat pentru Le Figaro directorul general al Automobile Dacia, Francois Fourmont. "Relocarea productiei este relativ usoara pentru Renault", este de parere Der Spiegel. Asamblarea Loganului se face in mare masura manual, cu relativ putine investitii in echipament de productie de inalta tehnologie. "Cand ai nevoie de mai putina mana de lucru, pur si simplu o concediezi", a spus Christoph Stormer, un analist auto
de la Global Insight din Frankfurt. In unele tari este posibil ca muncitorii sa accepte salarii mai mici decat cele platite la Dacia Pitesti in prezent. De exemplu, la AvtoVAZ din Rusia, salariul mediu lunar este de numai aproximativ 200 de dolari. "Greva de la Dacia ar putea fi un semnal de alarma pentru constructorul de automobile Ford si ar putea schimba situatia pentru multinationalele care vedeau in Romania o sursa de manade lucru ieftina in Europa", estimeaza, la randul sau, cotidianul francez Le Telegramme.

Chiriile au inceput sa se duca „la vale“

Obisnuiti cu repetitivitatea stirilor despre cresterea preturilor si a chiriilor din imobiliare, nici nu am observat tendinta ce s-a impus pe tacute in anumite segmente ale pietei rezidentiale. Astfel, in unele zone de prestigiu din Capitala chiriile apartamentelor de bloc au inceput sa scada.
Desi e inca prea departe momentul in care despre chirii se va putea spune ca fac drum intors, devin deja vizibile primele semne ale unei piete care intra pe un fagas normal. In Bucuresti, in ultimele 6-12 luni proprietarii de apartamente din diverse zone si-au diminuat pretentiile financiare fata de chiriasi. In Cotroceni, Aviatorilor, Ion Mihalache (fosta 1 Mai), Armeneasca sau Victoriei, chiriile solicitate pentru apartamente sunt mai mici cu 2,3% pana la 12% fata de acum un an. Cel putin asa reiese din datele statistice intocmite pe baza anunturilor
imobiliare publicate in Anuntul Telefonic. Cifrele se refera numai la segmentul de apartamente cu trei camere din zonele mentionate si reflecta doar pretul solicitat de proprietari, valoarea la care se incheie un contract de inchiriere fiind, de regula, cu 5%, maximum 10% mai mica fata de pretul initial. Cele mai importante diminuari ale chiriilor s-au inregistrat in cartierele de resedinte din zona Armeneasca (12%), Aviatorilor (10%), Cotroceni (2,6%) sau 1 Mai (2,3%). Totodata, sub rezerva sezonalitatii, trebuie remarcata reducerea de chirii care s-a operat in zona Ion Mihalache, de 17% in ultimele 6 luni, sau stagnarea chiriilor in zone precum Dorobanti (garsoniere si trei camere) sau Octavian Goga (trei camere). De fapt, in comparatie cu piata
vanzarilor, unde s-au majorat continuu preturile, in aceste zone chiriile au ajuns sau sunt foarte aproape de-a atinge plafonul maxim raportat la puterea financiara sau disponibilitatea de a plati a chiriasilor.

Angajatii straini nu mai vor la bloc
Artur Silvestri, directorul SGA Romania - Institutul de Consultanta Imobiliara, spune ca in cazul segmentului de apartamente din zonele Cotroceni, Aviatorilor sau Victoriei, piata este dependenta de bugetele de cadre ale transnationalelor active in Bucuresti. Din acest punct de vedere, clientela proprietarilor din zonele mentionate se reduce de la an la an nu din cauza ca ar scadea numarul transnationalelor active, ci pentru ca oamenii care inchiriaza au migrat catre alte segmente. „Angajatul unei mari companii straine nu mai vrea apartament la bloc. Ii place o casa care sa aiba curte, gradina, garaj, toate comoditatile care lipsesc la bloc“, explica Artur Silvestri. Chit ca piata dezvoltarilor rezidentiale traieste de cativa ani un boom comparabil cu cel din perioada interbelica.
Trebuie mentionat si faptul ca o alta importanta categorie de chiriasi - firmele mici si mijlocii - se reorienteaza catre cladirile de birouri de clasa B sau chiar A. Acesti chiriasi au fost pana acum 2-3 ani principalii clienti ai rentierilor cu proprietati in zonele prestigioase din Capitala. Prin urmare, tendinta de diminuare sau stagnare a chiriilor pe piata apartamentelor cu trei camere din zonele de top ar putea sa se mentina si in urmatorii ani. Nu acelasi lucru se poate spune despre celelalte segmente.

Garsoniera populara se speculeaza bine
In ceea ce priveste piata garsonierelor de inchiriat, aceasta se dovedeste cel mai putin sensibila la tendinta de diminuare a preturilor si chiriilor. Aici, regula de baza este majorarea. Astfel, exceptand cateva zone, in ultimele 12 luni chiriile garsonierelor bucurestene au crescut cu 12% pana la cel mult 35%. Doar in patru cartiere - Dorobanti, Magheru, 13 Septembrie-Marriott si Brancoveanu - s-au observat stagnari sau diminuari ale chiriilor cerute. In cartierul Constantin Brancoveanu, in urma cu 12 luni, chiria medie solicitata pentru o garsoniera era de 258 euro/luna. In prezent, media este de 254 euro/luna. In Dorobanti, chiria medie a crescut intr-un an cu 8%, insa in ultimele sase luni vadeste tendinta de stagnare. La fel si in zona Magheru, unde acest indicator a scazut usor, de la 419 euro/luna cat era in martie 2007, la 400 euro/luna in martie 2008. In rest, piata garsonierelor, ca de altfel si cea a apartamentelor cu doua camere sunt segmente eminamente in crestere din punctul de vedere al preturilor. „Sunt piete populare care, tocmai din cauza ca sunt foarte solicitate, nu se vor calma prea curand sub aspectul chiriilor practicate“, afirma Artur Silvestri, director SGA Romania.
Astfel, piata chiriilor la apartamentele cu doua camere a inregistrat, in a doua jumatate a anului trecut, un puseu important, cresterile fiind de 15-20%, la care s-au adaugat de la inceputul anului 2008 alte circa 10-15 procente. Singurele zone in care chiriile au dat inapoi in ultimele sase luni sunt Alba Iulia, Dacia, Ferdinand si Vitan. Totusi, in termeni reali, chiria s-a majorat si in aceste zone. De exemplu, in martie 2007, chiria medie a unui apartament cu doua camere in zona Alba Iulia era de 473 euro/luna. Sase luni mai tarziu, aceasta a ajuns la aproape 600 euro (crestere de 22%), pentru ca in martie 2008 sa se mai diminueze, ajungand la 537 euro/luna (crestere anuala de 19%). La fel si in zona Ferdinand. In martie 2007, chiria ceruta pentru un apartament cu doua camere era de 393 euro/luna. In octombrie 2007 aceasta crescuse pana la 506 euro, pentru ca in martie 2008 sa scada la 493 euro/luna (crestere anuala de 21%).

„Crede ce-ti spun eu“
Majoritatea agentiilor imobiliare consultate in legatura cu evolutia pietei chiriilor sustin ca momentan nu s-au observat reduceri de preturi pe acest segment. Artur Silvestri spune ca, atata timp cat esti agentie de intermedieri, este contra interesului personal sa afirmi ca piata merge in jos. Altfel spus, „nu crede ce vezi, crede ce-ti spun eu“, un slogan numai bun de aplicat in imobiliare pentru cei care vor sa speculeze lipsa de informare despre adevaratele evolutii ale pietei.

Românul care inventează afaceri

upă ce a dezvoltat afaceri
în peste zece ţări de pe trei continente, Mihai Crăsneanu se întoarce acasă, după 24 de ani în fruntea unei echipe de oameni de afaceri decişi să finanţeze start-up-uri din domeniul internetului.

Mihai Crăsneanu (36 de ani) a fost obişnuit încă din copilărie cu spiritul de aventură şi cu nevoia de a se adapta rapid unui mediu nou. Avea numai 13 ani când a plecat împreună cu familia din România comunistă pentru a-şi clădi o nouă viaţă în Franţa. „Am luat-o de la zero. Nu vorbeam franceza, dar m-am integrat foarte repede în noua societate”, povesteşte Crăsneanu. A urmat celebrul liceu parizian Stanislas şi, după bacalaureat, fiind pasionat de computere, a intrat la Universitatea Franceză de Electronică şi Informatică.

După absolvirea facultăţii, în 1995, a obţinut un job la BNP Paribas şi a acceptat propunerea de a fi transferat la biroul băncii din Uruguay. A făcut-o nu doar pentru a descoperi o nouă cultură, ci şi, după cum recunoaşte cu umor, pentru a scăpa de satisfacerea stagiului militar din Franţa. „Am plecat cu un contract de 16 luni la Montevideo să lucrez ca inginer în informatică, în loc să fac pe Rambo în noroi cu puşca în mână”, spune zâmbind Mihai Crăsneanu. Imediat după încetarea contractului cu banca franceză, tânărul a decis să lanseze, la Buenos Aires, propria afacere. S-a numit MCC One, fiind primul serviciu de email gratuit din America de Sud. Compania a intrat pe piaţă la mai puţin de un an de la lansarea unor competitori de calibru în Statele Unite, cum ar fi Hotmail, care pe atunci era folosit de un număr relativ mic de utilizatori de internet. „Veniturile afacerii erau foarte frumoase, cheltuielile mici şi concurenţa slabă. După câţiva ani, milioane de utilizatori din America Latină îşi aveau emailul pe platforma licenţiată de mine”, spune Mihai Crăsneanu.

Treptat, însă, afacerea a intrat în declin, pe măsură ce tot mai multe servicii similare gratuite au fost lansate pe piaţă, dar şi ca urmare a recesiunii în care a intrat economia Argentinei la sfârşitul anilor ‘90. Motive pentru care a decis să vândă afacerea unor clienţi mari şi să urmeze o nouă provocare. „Preşedintelui Universo Online (UOL), cel mai mare portal şi internet service provider din Brazilia, i-a plăcut stilul
meu antreprenorial şi mi-a oferit funcţia de vicepreşedinte. Propunerea era de nerefuzat. Brazilianul îmi dădea opt luni şi un buget de 20 de milioane de dolari să lansez UOL în şapte ţări noi. Planul era ca UOL să devină jucătorul numărul unu din toată America Latină şi să fie listată la bursa de la New York”, spune Mihai Crăsneanu. La numai 28 de ani, tânărul român a reuşit să-şi atingă obiectivele şi, în primăvara anului 2000, deja lansase cu succes operaţiunile companiei în Argentina, Mexic, Chile, Columbia, Venezuela, SUA şi Spania. Firma mergea foarte bine şi se pregătea de listarea la New York, dar a urmat prăbuşirea bursei şi perspectivele s-au schimbat rapid. „UOL devenise deja o organizaţie prea mare şi birocratică, în care nu prea îmi mai găseam locul. Pentru mine era momentul să trec la altceva”, mărturiseşte antreprenorul. A părăsit compania în martie 2001 şi s-a gândit că este momentul să lanseze o nouă firmă. După mai multe calcule, şi-a dat seama că locul cel mai bun pentru a demara afacerea era Franţa.

Glowria s-a acoperit de glorie

A început ca un serviciu online de închiriere de DVD-uri prin poştă, pe bază de abonament. Glowria a devenit, în scurt timp, jucătorul numărul unu în Franţa şi numărul doi în Germania. „Într-un videoclub mare din Paris există cam 300, până la 1.000 de titluri, cu câteva exemplare pe titlu. În 2007, Glowria avea 15.000 de titluri de toate genurile, 300.000 de exemplare în stoc şi trimiteam 150.000 de DVD-uri pe lună prin poştă la clienţi. Este mai mult decât numărul de DVD-uri vândute de Amazon în Franţa”, spune Crăsneanu.

Patapievici si Cartarescu isi judeca singuri cartile

Mircea Cartarescu, Horia-Roman Patapievici, Ioana Parvulescu si Emil Brumaru vorbesc despre reusitele si nereusitele lor literare.

„Puteti intreba o mama care e cel mai destept si cel mai prost, cel mai frumos si cel mai urit, cel mai bun si cel mai rau copil al ei? Pentru o mama, toti sint la fel. De asta exista critici si cititori pe lume, ca sa distinga ei intre cartile unui scriitor, care toate sint din trupul lui si-i duc memoria genetica mai departe.“ Asa vede Mircea Cartarescu legatura dintre autor si cartile lui. Cu toate astea, a acceptat sa intre in joc: cea mai buna ramine „Orbitor“ si cea mai slaba - „Cincizeci de sonete“, cartea cu poeme de junete, frumos desenata de Tudor Jebeleanu.

Dupa chipul si asemanarea autorului

Cartarescu nu e singurul care-si descrie cartile ca pe progenituri imposibil de comparat.

Poeta Simona Popescu, desi nu poate sa-si imparta cartile in „proaste“ si „urite“ sau „bune“ si „frumoase“, ramine legata de cele care continua sa-i semene: „Pot doar sa spun ca sint unele care-mi seamana mai mult, altele, mai putin. Cineva care ar vrea sa stie cum e Simona Popescu ar trebui sa citeasca doua carti care, impreuna, dau ceea ce sint eu cu adevarat: «Exuvii» si «Lucrari in verde». Prima tine de partea mea introvertita, cealalta, mai mult de partea mea extrovertita, prima e o carte «tacuta», a doua e multivocala“. Cea care nu-i mai seamana e prima scrisa: „Cel mai departe de mine e volumul meu de debut, «Xilofonul si alte poeme»“, marturiseste poeta.

Cea mai subtire

La cartile ei, Ioana Parvulescu se gindeste la fel ca Mircea Cartarescu si Simona Popescu: „Cartile proprii sint asemenea copiilor proprii, nu-ti vine sa le critici in public, chiar daca in particular esti, sa spunem, sever“. Cu toate astea, criticul nu poate sa inchida ochii: „Prima este si cea mai subtirica. E un volumas de poezie subtirel, aparut in 1990, dar scris inainte, care a insemnat ceva pentru viata
mea, dar n-a insemnat nimic pentru cititorii lui. Or, nu scrii numai pentru tine“.

„Omul recent”, la inima
lui Patapievici

Horia-Roman Patapievici nu poate numi o carte de care sa ia distanta: „Am debutat in 1995 cu doua carti, «Cerul vazut prin lentila» si «Zbor in bataia sagetii», publicate la Nemira si la Humanitas. La un an mi-au aparut «Politicele». Dupa cinci ani, «Omul recent». Intre «Omul recent» si celelalte carti s-au scurs trei ani. Nepublicind des, nu pot spune ca sint in dezacord cu vreuna dintre ele, insa chestiunea ridicata de «Omul recent» imi sta la inima“.

Cenzura naste carti slabe

Cea mai slaba carte pe care a scris-o vreodata e, crede Nora Iuga, „Scrisori neexpediate - roman de provincie“: „A fost prima carte care mi-a aparut dupa ce mi s-a interzis sa public vreme de opt ani“, povesteste poeta. Intre 1971 si 1978, scriitoarea a ramas consemnata pe lista autorilor care trebuiau scosi din librarii si facuti sa taca. Pentru un poet, o suspendare de felul acesta e aproape un asasinat, spune Nora Iuga, asa ca primul volum de dupa acea perioada de tacere a fost unul care nu a angajat-o in nici un fel: „Nu are nerv, nu exista nici o incercare de razvratire. Erau niste scrisori de iubire din alt secol“.

Experimentele Norei Iuga

„Lebada cu doua intrari“ e, in schimb, cartea in care e prezenta cu totul: „Acolo apar eu, cu interiorul si cu lumea exterioara cu bune si rele“. Despre cartea care i-a ramas cea mai draga, Nora Iuga spune ca „e un experiment cum nu s-a mai facut in literatura romana“. „E o carte care s-a citit greu“, zice autoarea, care a placut cititorilor si confratilor, dar care a avut parte si de critici aspre: „Au fost critici care n-au inteles nimic“, isi aminteste Nora Iuga, dezamagita si acum ca multi dintre ei inca nu si-au lepadat ochelarii de cal: „Sint foarte deceptionata ca am ajuns la concluzia ca literatii romani nu considera valoros decit ceea ce stiu ei“.

„Cea mai buna sint trei”

Lui Stefan Agopian nu-i vine sa taie in carne vie: „Cea mai buna carte a mea sint trei: «Tache de catifea», «Manualul intimplarilor» si «Sara». Alelalte sint numai bune“, mai putin una: „Cea mai proasta s-ar putea sa fie aia la care scriu“, raspunde prudent scriitorul! Daca ar fi sa aleaga din tot ce-a scris, ce-a scris cel mai bine, Radu Pavel Gheo s-ar opri la „Fairia, o lume indepartata“. Chiar daca cel mai mare succes l-a avut „Adio, adio patria mea, cu i din i, cu a din a“, romanul a insemnat alceva: „Acolo am povestit mult cu placere, am inchegat o poveste cap-coada, am facut jocuri. E singura carte pe care am recitit-o cu placere“, povesteste Gheo, un scriitor care isi lasa deoparte cartile dupa ce ies de sub tipar. Si lui i se pare ca cea mai vulnerabila carte ramine cea cu care a debutat, un volum de povestiri aparut la o editura obscura, Athena, in 1997. Din acest volum, „Valea Cerului Senin“, ar mai fi, totusi, ceva de salvat: cam jumatate dintre proze, a hotarit, consiliat de sotia sa, prozatorul.

Cartea poetului masochist

Dupa ce a cirtit si s-a plins ca e fortat la un tur de masochism, Emil Brumaru si-a luat inima-n dinti: „Cartea care cred ca e cea mai buna: «Cersetorul de cafea (Scrisori catre Lucian Raicu)». A aparut in 2004!“. „Hobbitul de miercuri cu sufletul in cercuri“ a povestit pina la urma despre cartea la care a ramas fixat: „In 1980, cind ii scriam zilnic lui Lucian Raicu, imi luasem adio de la poezie si ma mingiiam cu coropisnita ca macar confesindu-ma lui mai fac ceva pe lumea asta. Nici nu ma gindeam sa public vreodata textele acelea, fugarite cu creionul pe foi dictando, exact cum imi veneau cuvintele la indemina din zatul unor cesti enorme de cafea“. Lucian Raicu nu i-a raspuns niciodata si, dupa ce a plecat din tara, a scapat si Brumaru de-o grija! La sfirsit s-a lasat convins sa vorbeasca si despre cartea care-i zgindara masochismul: „Cartea cea mai slaba are un titlu frumos, «Ruina unui samovar». A aparut in 1983. Marturisea chiar destramarea mea intr-un manierism nefertil...“.

Scriitorii isi penalizeaza debuturile

Nimeni nu spune ca e usor sa-ti vorbesti de rau propriile carti, nici macar cel mai cinic dintre critici. Insa atunci cind scriitorii se apuca s-o faca, fortind masochismul, majoritatea isi descalifica debuturile. E aproape simptomatic ca primele carti scrise sint si primele care cad la proba autocritica. Mai ca iti vine sa te bucuri ca astfel de porniri revizioniste ii incearca abia dupa ce statutul de debutant s-a transformat deja in amintire, chiar daca usor stinjenitoare!

* Cartea numarul 1 a Ioanei Parvulescu

„«In intimitatea secolului 19» (Humanitas, 2005) este cartea la care am lucrat cel mai intens si pe care o iubesc cel mai mult. In ea se afla intreaga mea experienta de viata si intreaga mea experienta de carte.” Asa vorbeste Ioana Parvulescu despre cartea pe care a ales-o cu sufletul de scriitor si a proiectat-o cu ochi de critic: „Am avut nevoie de ambele ca sa ma pun in pielea oamenilor din secolul 19, sa incerc sa-i inteleg, sa le citesc scrisorile, jurnalele, proza si poezia, cu ochii mei, si nu cu ochii sau chiar cu ochelarii altora”. Pentru cartea pe care-ar pune-o prima pe noptiera, scriitoarea alege putine cuvinte cu care spune tot: „Mi-am pus tot sufletul in aceasta carte. Pentru cine sie sa citeasca, acolo se afla si «filosofia» mea de viata”.

Scandal în teatru

George Mihăiţă şi Ion Caramitru se ceartă la cuţite pe Premiile „UNITER"

Lumea teatrului este zguduită din temelii de un scandal de proporţii, cu o lună înaintea decernării celor mai importante premii ale breslei. Orgoliile răbufnesc sub forma unor acuzaţii la nivel înalt.

George Mihăiţă, directorul Teatrului de Comedie, îl învinuieşte pe Ion Caramitru, preşedintele Uniunii Teatrale din România (UNITER), că organizaţia pe care o conduce acordă premii "în familie". În replică, directorul Teatrului Naţional din Bucureşti spune că nu a intervenit deloc în deciziile juriului care a decis nominalizările Galei Premiilor UNITER, eveniment aşteptat pe 23 aprilie, la Sibiu.

"Mă bucur foarte mult că aceste premii ale Uniunii nasc atâtea controverse", a spus, ieri, Ion Caramitru, care a răspuns tuturor acuzaţiilor vehiculate în ultimele zile. George Mihăiţă a învinuit UNITER că ignoră piesele de succes ale teatrului său şi că acordă premii „în familie". Şi Andrei Şerban a anunţat că va refuza nominalizarea la premiul pentru regie, după ce în juriul final au fost desemnate "persoane care s-au declarat ostentativ împotriva spectacolului" său, "Purificare" de Sarah Kane, criticul Alice Georgescu şi profesorul Ion Cojar. Acuzaţiile lui Mihăiţă vin după ce Florica Ichim, Liviu Maliţa şi Miruna Runcan, nominalizaţi la premiile pentru critică teatrală, i-au trimis lui Caramitru o scrisoare deschisă prin care au declarat că refuză nominalizările dacă criticul Alice Georgescu nu se va retrage din juriu. Nominalizaţii o acuză pe Georgescu că s-a antepronunţat în privinţa nominalizaţilor la premii, într-un articol de presă care a criticat decăderea "instituţiei" criticului român de teatru. Cei trei au declarat că refuză să apară "în postura de «victime anunţate» ale unui verdict negativ". Ion Caramitru a declarat, ieri, că nu o va înlătura pe Alice Georgescu din juriul final, precizând că aceasta şi-a exprimat părerea înainte să fie anunţată că va face parte din juriul final, doar în calitate de critic de teatru, neştiind că va fi membru al juriului.

Caramitru spune că e intoxicare

Ion Caramitru consideră că şi scrisoarea lui Andrei Şerban, şi declaraţiile lui George Mihăiţă reprezintă o "intoxicare". "Andrei Şerban anunţă că se retrage ca şi cum ar fi fost opţiunea sa să fie nominalizat. Continuă cu un exemplu moralizator, premiile Oscar, ca şi cum noi suntem cei idioţi, iar el e singurul deştept", a spus Caramitru, explicând că, spre deosebire de membrii Academiei Americane de Film, care pot vota filmele după ce le urmăresc pe DVD, cei 2.000 de membri ai UNITER, dintre care 40% pensionari, nu pot vedea toate spectacolele anului pentru a-şi exprima voturile. Preşedintele UNITER a menţionat că mai mulţi critici de teatru, nu numai Alice Georgescu, au avut cronici negative la "Purificare" de Sarah Kane, spectacolul lui Andrei Şerban, dar asta nu înseamnă că n-ar fi putut face parte din juriul final. În privinţa lui George Mihăiţă, Caramitru a invocat autonomia juriilor (de nominalizare şi final): "George Mihăiţă face un rol bun în «Revizorul». Foarte bine. Dar de ce sunt eu vinovat că nu e el nominalizat?"

Un seic pentru Ziua Mondiala a Teatrului

Era in timpul primilor ani de scoala cand am devenit fascinat de teatru, aceasta lume fermecata care ma captiveaza si acum. Inceputul a fost banal, o experienta obisnuita vazuta de mine ca o activitate extracurriculara de imbogatire a mintii si spiritului. S-a dovedit a fi mai mult decat atat atunci cand m-am implicat serios, ca autor, actor si regizor, intr-o productie teatrala. Imi amintesc ca a fost o piesa politica al carei subiect a infuriat autoritatile momentului. Totul a fost confiscat, iar teatrul a fost inchis chiar sub privirile mele. Dar spiritul teatrului nu a putut fi zdrobit de bocancii grei ai soldatilor inarmati. A cautat refugiu si s-a inradacinat in adancurile fiintei mele. Atunci am inteles adevarata forta a teatrului, imensa sa putere, mai ales fata de cei care nu tolereaza opiniile celorlalti si am inteles rolul extrem de important pe care il poate juca in viata
natiunilor." Astfel isi incepe seicul Sultan bin Mohammed Al Qasimi, membru al Consiliului Suprem al Emiratelor Arabe Unite, mesajul pentru Ziua Mondiala a Teatrului.

Creata in 1961 la Viena, in cursul celui de-al noualea Congres Mondial al Institutului International de Teatru (IIT), ziua este sarbatorita anual, pe 27 martie, de Centrele ITI si in comunitatea teatrala internationala, fiind marcata de evenimente teatrale nationale si internationale diverse. Unul dintre cele mai importante este transmiterea Mesajului International de Ziua Mondiala a Teatrului prin care, la invitatia ITI, o personalitate de renume mondial impartaseste reflectiile sale
asupra Teatrului si pacii intre oameni, tradus, ulterior, in peste 20 de limbi. Primul Mesaj International a fost scris, in 1962, de Jean Cocteau.

Cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului, astazi, la ora 13.00, la Centrul de Presa de la Societatea Romana de Radiodifuziune (str. G-ral Berthelot, nr. 60-64), va avea loc lansarea proiectului "Facerea Lumii - Popol Vuh" , conferinta de presa fiind urmata de auditia in avanpremiera a spectacolului radiofonic "Facerea Lumii", adaptare de Attila Vizauer dupa "Popol Vuh", capodopera a literaturii maya, si se va vernisa o expozitie foto de arta mayasa. "Facerea... " va fi transmis in premiera la Radio Romania Cultural, sambata, 31 martie, de la ora 9.00 in cadrul emisiunii "Teatrul National Radiofonic pentru Copii
". De la ora 20.00, Teatrul LUNI de la Green Hours prezinta, la initiativa "Rock'n Rose", spectacolul "Crize" de Mihai Ignat, regia Traian Soimu, cu Costona Ciuciulica si Mihai Marinescu, iar Televiziunea Romana va transmite de la ora 21.00, pe postul TVR Cultural, inregistrarea spectacolului "Sonata pentru saxofon si Eva", productie a Teatrului National Bucuresti.

CHIC prinde la dame

Jurnalul lui Bridget Jones" s-a vandut in 40.000 de exemplare la Polirom.

Colectia CHIC de la Polirom adauga maine inca un titlu, „Divortul perfect”, de Francesca Clementis, la seria de 16 carti cu lipici la publicul feminin. Editura a sarbatorit ieri-seara un an de CHIC, la Crem Caffe Royal, din Bucuresti, in stilul
specific pentru „chick lit”, adica literatura cu si despre femei moderne.

„Am adus chick lit in Romania pentru ca astazi cartile si filmele au devenit mai mult decat un simplu divertisment”, a spus Oana Boca, director de promovare Polirom. „Colectia CHIC este un puzzle construit din personaje simpatice si experientele lor: romane alerte, amuzante, dar si triste pe alocuri, asa cum numai adevaratele comedii pot fi”, a precizat Boca.

Autoare ca Helen Fielding („Jurnalul lui Bridget Jones”) sau Lauren Weisberger („Diavolul se imbraca de la Prada”), care au si cartile ecranizate, adevarate blockbuster-uri, au mizat pe ingredientele sigure ale succesului: stralucire mondena, povesti de dragoste, umor savuros si relaxat.

Cu aceasta reteta, cartile de „chick lit” au avut succes in toata lumea: „Jurnalul lui Bridget Jones” a fost vandut in peste 15 milioane de exemplare in 35 de tari, iar in Romania s-a vandut in 40.000 de exemplare. In colectia ingrijita de un barbat, criticul literar Bogdan Stanescu, printre primele titluri editate au fost „La cumparaturi cu sora mea”, „Poti sa tii un secret?”, semnate de Sophie Kinsella, „Vreau sa fiu V.I.P.”, de Lauren Weisberger, „Blonde de milioane”, „Lucy Sullivan se marita”, de Plum Sykes si, respectiv, Marian Keyes.

Umor si romantism

Agentul literar Simona Kessler, din juriul de ieri-seara de la cafenea, explica succesul genului „chick lit” prin: „Aerul de comedie romantica pe care il au majoritatea cartilor. Scrise foarte alert si cu mult umor, ele reflecta starea femeii tinere de azi, la varsta de 20-35 de ani”.

Cu „Jurnalul lui Bridget Jones”, de Helen Fielding, si „Diavolul se imbraca de la Prada”, de Lauren Weisberger, „La cumparaturi in rochie de mireasa” si „Ma dau in vant dupa cumparaturi”, Editura Polirom testase deja piata cand a lansat colectia CHIC.

Cum se cucereste o femeie chic

La aniversare, barbatii au fost invitati sa-si etaleze farmecele de cuceritori intr-un concurs, Mihaela Radulescu a moderat intrecerea, iar femeile din juriu i-au judecat si premiat.

Jurnalistul Andrei Gheorghe, poetul Dan Sociu, politicianul Cristian Boureanu, cantaretul Leonard Muha de la Ca$$a Locco si vedeta radio Vlad Craioveanu si-au testat aseara farmecele si flerul de cuceritori la aniversarea CHIC.

Toti concurentii au primit drept premiu cate o brosura cu secrete de cucerit o femeie chic. Din juriul care i-a judecat au facut parte doar femei de succes: agentul literar Simona Kessler, Mihaela Spineanu de la revista „Elle”, fotomodelul Simona Haraga, Simona Tache de la „Academia Catavencu” si Oana Boca, din partea editurii.

TOP

Cele mai vandute

> „Jurnalul lui Bridget Jones”, de Helen Fielding - 40.000 de exemplare (prima editare in 2003)
> „Ma dau in vant dupa cumparaturi”, de Sophie Kinsella - 15.000 de exemplare
> „Bridget Jones: La limita ratiunii”, de Helen Fielding - 13.500 de exemplare
> „Diavolul se imbraca de la Prada”, de Lauren Weisberger - 12.500 de exemplare