Cum au ajuns americanii la concluzia ca razboiul este solutia

Statele Unite, cel mai mare consumator mondial de titei, nu pot fi acuzate ca nu au incercat toate metodele pentru a-si reduce dependenta de petrolul din Golf. Insa, nu au avut succes. De la programul costisitor al presedintelui Carter din anii '80 pentru obtinerea de petrol artific
ial pana la promisiunea mai recenta a lui George W. Bush de a utiliza energia pe baza de hidrogen, totul a fost fara rezultat.
In pofida faptului ca economia americana si-a ameliorat permanent eficienta cu care utilizeaza energia, SUA ramane prizoniera titeiului strain.
OPEC si in mod special Arabia Saudita si vecinii sai jongleaza abil cu preturile la petrol pentru a perpetua starea de dependenta a Statelor Unite.
Iar Statelor Unite le lipseste vointa politica de a lua masuri care sa slabeasca puterea cartelului sau care sa reduca apetitul pentru titei al americanilor.

Primul motiv este pretul
OPEC stabileste productia astfel incat preturile sa fie mai mari decat cele care s-ar forma pe o piata libera, dar suficient de scazute pentru a face sursele alternative de combustibil si energie necomptitive.
"Daca am forta statele occidentale sa investeasca masiv pentru descoperirea de surse de energie alternative, o vor face", a declarat intr-un discurs ministrul petrolului saudit, Sheik Ahmed Zaki Yamani.
SUA ar putea emite reguli pentru a-i determina pe americani sa utilizeze cat mai putin petrol, sau ar putea obtine asta prin impunerea de taxe ridicate, care ar creste preturile. Din cele 19,5 milioane de barili pe zi consumate in SUA, in jur de 11,5 milioane sunt importate. Aproape jumatate din petrolul consumat in SUA este utilizat pentru automobile si camioane.
Statele Unite sunt avantajate enorm de mentinerea unor preturi mici la petrol. Faptul ca au avut cele mai mici preturi la benzina dintre toate statele industrializate a stimulat vanzarile de automobile, turismul si constructiile suburbane. Preturile mici la benzina diesel reduc costurile la transportul cu camionul si avantajeaza afacerile.

Istoria vorbeste
Incepand cu 1973, toate recesiunile economice au fost precedate de o crestere brusca a pretului petrolului.
Dependenta de importurile de titiei face ca Statele Unite sa fie foarte vulnerabile la instabilitatea din Venezuela si Orientul Mijlociu.
In jur de 11% din imprturile americane de petrol provin direct din statele din Golful Persic membre OPEC, insa Golful este acela care stabileste efectiv preturile pentru ca produce cel mai ieftin petrol si detine 90% din capacitatea suplimentara a lumii. Astfel, o parghie economica de prima importanta se afla in manile strainilor.
Cum se face, deci, ca dupa aproape 30 de ani de la primul embargo arab, Statele Unite se afla inca atat de departe de visul lor de independenta? De ce a ramas economia americana ostatica preturilor petrolului?
Pentru a reduce importurile de de petrol fostul presedinte Carter a lansat un plan de 88 de miliarde de dolari pentru producerea de petrol sintetic din rezervele de carbune, abundente in SUA. Insa, planul sau nu a putut concura cu preturile mici ale OPEC si a fost ridiculizat si privit ca o risipa inutila de bani publici.

Nici ieftin nu e bine
In afara de faptul ca sunt cel mai mare consumator si importator de petrol, Statele Unite sunt de asemenea unul dintre cei mai mari producatori. Experienta din anii '80 le-a aratat americanilor ca o ieftinire masiva a petrolului, pana in jur de 12 dolari pe baril a fost devastatoare pentru economile unor state precum Texas, Louisiana si altele bogate in petrol. George Bush, pe atunci vicepresedinte, a avut intrevederi cu oficiali din Golful Persic, facand presiuni pentru diminuarea productei si cresterea preturilor. Demersul sau a reusit.
In anii '90, cand benzina s-a ieftinit simtitor, piata a fost invadata de vehicule mari consumatoare de combustibil si guvernul nu a mai impus limite pentru eficienta cu care era folosita energia.

Au incercat cu gaz
Strategia OPEC s-a dovedit functionala in timp. De la jumatatea anilor '80 pana in prezent, setea de petrol a americanilor a sporit. Desi Statele Unite detin rezerve importante de carbune si gaz natural, acestea nu pot fi valorificate economic pentru a produce benzina, principala intrebuintare a petrolului.
Statele Unite utilizeaza energia de doua ori mai eficient decat in anii '70. Si, performantele cele mai importante in sporirea eficientei au fost obtinute in anii '80, cand pretul la petrol era ridicat. Companiile de utilitati publice si alti consumatori mari au apelat la gazele naturale, o sursa considerata mai ieftina, mai curata si mai putin expusa la crize pentru ca era produsa in SUA si Canada.
In 1979, 13,5% din electricitate era produsa cu petrol; procentul a scazut la 4,1% pana in 1985, pentru ca in prezent sa fie in jur de 3%. Si productia combustibilului pentru incalzirea locuintelor a parcurs acelasi drum, de la petrol, la gaz natural.
SUA au devenit intr-o mica masura mai putin dependente de petrol datorita modificarilor ce au avut loc in timp in structura economiei. Noua sectoare industriale mari consumatoare de energie - aluminiu, agricultura, chimie, produse forestiere, sticla, metalurgie, minerit, otel si petrol - consuma 80% din energia industriala. Toate aceste industrii sunt acum in declin, fiind depasite de noile industrii - de tehnologie, software si telecomunicatii - care nu au nevoie atat de multa energie.

Masuri fiscale? Nu...
Multi economisti sustin ca pentru a reduce dependenta de petrol, Statele Unite ar trebui sa sporeasca substantial taxele la benzina, care ar duce la cresterea pretului.
Insa chiar si o crestere infima a taxelor la benzina este o adevarata otrava din punct de vedere politic.
Primul presedinte Bush a acceptat o astfel de masura in 1990, crescand taxa cu 5 centi pe galon. Acesta a fost unul din motivele pentru care a pierdut cursa pentru al doilea mandat.
Oficialii din actuala administratie Bush spun ca au luat in considerare crestertea taxelor in realizarea planului pentru energie din 2001, dar ca au renuntat rapid.
Sporirea livrarilor de petrol din afara Golfului Persic ar putea de asemenea fi o solutie. Insa, administratia nu a reusit sa convinga Congresul sa inceapa sa foreze in Alaska si reglementarile nationale in materie de madiu limiteaza posibilitatile de explorare pe coastele Atlanticului si Pacificului. Productia Statelor Unite, care a scazut continuu in ultimele deceni, a ajuns la 5,8 barili pe zi, care reprezinta doua treimi decat cea din 1973.
Alte state, in schimb - Rusia, Asia Centrala si Africa - se asteapta sa-si amplifice masiv productia in deceniile urmatoare. Nici luate impreuna, insa, aceste state nu au sansa sa schimbe dependenta SUA de Golful Persic, unde se afla jumatate din rezervele mondiale, in petrol usor de extras si ieftin.

Ultima solutie: razboiul
Astfel SUA au ajuns in situatia de a-si folosi puterea militara pentru a schimba balanta puterii in petrol. Daca SUA ar putea obtine controlul asupra terenurilor petroliere irakiene, printr-un razboi, si ar face din Bagdad un aliat de incredere, problema dependentei de Golful Persic ar disparea ca prin minune.
"Daca vom controla petrolul irakian, nu vom avea nevoie de o afurisita de taxa la benzina ca sa rezolvam problema", spunea un democrat din New York.
Insa consecintele politice ale razboiului sunt greu de prevazut. Saddam ar putea distruge campurile petroliere irkiene sau alte centre petroliere din Golf.
Mai mult, un stat irakian democrat ar putea favoriza cresterea influentei OPEC si nu subminarea ei.

Pretul petrolului creste din nou
Pretul petrolului a crescut din nou ieri la marile burse ale lumii, dupa ce marti a scazut cu aproape 10% pe fondul sperantelor ca razboiul va fi rapid si nu va intrerupe grav livrarile. La New York, petrolul se vindea ieri cu 32,29 dolari pe baril, dupa ce marti pretul scazuse la 31,67 dolari.
La Londra, petrolul brent se vindea cu 28 de dolari pe baril, in crestere cu 75 de centi fata de marti. Autoritatile urmau ieri sa publice un raport asupra rezervelor de petrol ale SUA. Analistii se asteptau ca raportul sa indice o crestere a stocurilor de titei, dar o scadere a livrarilor. Rezervele de titei ale SUA se afla acum sub nivelul de 270 de milioane de barili, limita stabilita de guvern ca fiind ideala pentru asigurarea ofertei si prevenirea socurilor.

Benzina la preturi record in State
Consumatorii americani ar putea sa se planga de ascensiunea accelerata a preturilor la benzina, insa pana acum cererea nu s-a redus deloc, potrivit expertilor din industria de profil. Astfel, mentinerea cererii la un nivel ridicat alimenteaza cresterea preturilor . Oficialii din sectorul american de energie prognozeaza ca pretul la benzina vanduta la statii va continua sa se mentina la un pret mare chiar si in conditiile in care barilul de petrol se va ieftini. Pretul actual al benzinei este de 1,73 de dolari pe galon.
"ererea de benzina creste lent, dar sigur. Daca va continua astfel, preturile vor ramane ridicate raportat la petrol", a declarat Lawrence J. Goldstein, presedintele unei organizatii petroliere din SUA.
Datorita faptului ca americanii si-au schimbat preferintele auto in ultimul deceniu, cererea de benzina fluctueaza foarte putin, chiar daca preturile cresc. Automobilele americanilor, cea mai mare parte, SUV (sport utility vehicles) si camioane usoare, au un consum mult mai redus decat acum 20 de ani, iar numarul de conducatori auto a crescut considerabil, precum si distanta pe care acestia o parcurg pe fiecare an cu masina.

Viitorul petrolului irakian
La 80 de ani dupa forarea, la Kirkuk, a primului put de petrol din Irak, un razboi impotriva regimului de la Bagdad va decide si viitorul unuia dintre actorii-cheie ai pietei energetice mondiale.
Ofensiva Statelor Unite are loc intr-un moment in care accesul la sursele de energie al tarilor dezvoltate si al economiilor in dezvoltare se afla in centrul preocuparilor echipei presedintelui George W. Bush.
"La inceputul secolului 21, sectorul energetic mondial se afla in criza", a avertizat, in 2001, studiul "Sfidarile energetice ale secolului 21", elaborat de un grup de reflexie, sub conducerea fostului secretar de Stat american James Baker. "Lumea se apropie in mod periculos de utilizarea tuturor capacitatilor sale de productie petroliera", afirma studiul.
Previziunile pe termen lung nu sunt linistitoare. Agentia Internationala pentru Energie se asteapta la o dublare a consumului de petrol in lume inainte de 2025 si la o dependenta tot mai puternica de petrolul din tarile arabe.
Nici descoperirile din Marea Caspica, nici sporirea capacitatilor de extractie ruse, nici forajele din Golful Guineea nu vor permite, in urmatorul sfert de secol, existenta unei alternative la petrolul din Golful Persic. Intr-o lume care are nevoie de energie, Irakul este considerat drept un element esential al solutiei.
Cu 112 miliarde de barili, Irakul se plaseaza imediat dupa Arabia Saudita din punct de vedere al rezervelor dovedite. "Dar adevaratul sau potential este mult mai important, in conditiile in care 90% din resurse au ramas neexplorate, din cauza razboiului si a sanctiunilor", afirma Agentia americana pentru Energie, intr-un raport publicat in februarie 2003.
Resursele petroliere irakiene sunt cu atat mai atragatoare cu cat petrolul brut irakian presupune unele dintre cele mai mici costuri de exploatare. Rezervele sunt cu atat mai importante pentru economia americana, cu cat producatorul pe care se bazeaza SUA din 1973 pentru regularizarea pietei mondiale, Arabia Saudita, a devenit o sursa de ingrijorare dupa atentatele din 11 septembrie 2001.
Un raport din decembrie 2002 al Institutului Baker aprecia ca, "dupa doua conflicte majore si peste zece ani de sanctiuni, industria petroliera irakiana are nevoie disperata de reparatii si investitii".
Exporturile irakiene, controlate in cadrul regimului de sanctiuni, impreuna cu contrabanda, s-ar putea ridica la un nivel de 2,3 - 2,5 milioane de barili pe zi, iar capacitatea de productie se situeaza sub 3 milioane de barili pe zi.
Exploatat din 1927, zacamantul de la Kirkuk risca sa se confrunte cu o scadere rapida a productiei in lipsa unei intretineri adecvate si a aplicarii de tehnologii noi. In aceeasi situatie se afla si puturile de la Rumeilah, cel de-al doilea centru de productie irakian, situat la frontiera cu Kuwaitul.
Numai 15 dintre cele 73 de zacaminte descoperite in Irak sunt exploatate, iar in intreaga tara se functioneaza 2.000 de puturi, fata de un milion de puturi in Texas. Zacamantul urias de la Majnun, situat la 50 de kilometri nord de Bassorah, langa granita cu Iranul, este departe de a furniza cantitatea de un milion de barili pe zi, posibila numai in conditiile unor investitii colosale. "Nu exista indoiala ca in Irak exista un mare potential de dezvoltare, dar acesta va necesita investitii masive", explica raportul Baker.
O evaluare efectuata de Deutsche Bank in privinta contractelor de dezvoltare avute deja in vedere de companii ruse, franceze, chineze sau indiene indica o suma de circa 38 de miliarde de dolari. Raportul Baker estimeaza la cinci miliarde de dolari costul reparatiilor, la alte cinci miliarde de dolari investitiile necesare pentru atingerea nivelului de productie de dinainte de 1990 si la trei miliarde de dolari anual cheltuielile pentru exploatare.
Pentru aceste actiuni este insa necesara ridicarea sanctiunilor impuse in 1990, dar si acordul Statelor Unite. Daca administratia americana isi va atinge obiectivul de a il inlatura de la putere pe Saddam Hussein - care a visat sa foloseasca bogatiile tarii sale pentru a o transforma intr-o putere militara regionala - sectorul petrolier irakian va cunoaste o dezvoltare deosebita.
Desi firmele americane vor participa la aceste operatiuni, secretarul de Stat american, Colin Powell, a promis, in ianuarie, ca aceste bogatii nu vor fi deturnate in beneficiul Statelor Unite.

Orientul Mijlociu va avea de suferit
Economiile tarilor din Orientul Mijlociu vor avea de suferit in urma razboiului in Irak, in special daca va fi vorba de o ofensiva militara prelungita, apreciaza expertii. "Duritatea si gravitatea impactului razboiului va depinde de durata si turnura pe care o va lua o eventuala campanie militara", considera agentia Fitch Ratings, potrivit unui raport intocmit recent.
In cazul in care razboiul s-ar prelungi, pretul petrolului se va mentine la un nivel ridicat si va afecta tarile importatoare de petrol, in special Israelul, Iordania si Libanul. De asemenea, aceaste trei tari, dar si Egiptul, se vor confrunta cu o scadere a veniturilor din turism, avertizeaza compania.
Economiile tarilor vecine Irakului vor fi vulnerabile in cazul in care razboiul provoaca un aflux de refugiati sau daca va fi urmat de o perioada de instabilitate politica, arata Fitch.
In acest an, tarile din regiune au solicitat finantare internationala in valoare de 45 de miliarde de dolari pentru diferite proiecte. Conform Fitch, un razboi trebuie sa fie "scurt, limitat la Irak si sa determine o schimbare a regimului irakian".
tarile din regiune asteapta ajutor international care sa compenseze partial costurile impuse de un eventual aflux de refugiati si au luat masuri pentru diminuarea pierderilor economice in caz de conflict. Iordania a aprobat pentru 2003 un buget de "urgenta" care prevede un deficit echivalent cu 4,3% din PIB, fata de 3,8% in 2002, finantat in parte printr-un ajutor acordat de Statele Unite si Banca Mondiala. In caz de conflict, Iordania ar avea cel mai mult de suferit, Irakul fiind prima sa piata pentru export si sursa exclusiva de aprovizionare cu produse petroliere.
Egiptul a adoptat, la 29 ianuarie, o rata de schimb variabila a monedei nationale in functie de cotatiile internationale, pentru a contracara o scadere brusca a turismului. Guvernul de la Cairo estimeaza la o suma cuprinsa intre sase si opt miliarde de dolari pierderile suferite in cazul unei scaderi a veniturilor din turism si a sistarii exporturilor spre Irak.
La inceputul lunii februarie, Libanul a anuntat crearea de stocuri de petrol, anticipand o explozie a preturilor in urma razboiului. Temerile autoritatilor libaneze sunt legate si de o scadere a turismului, in conditiile in care, dupa atentatele din 11 septembrie din Statele Unite, cetatenii arabi au incercat sa evite Occidentul, preferand Libanul.
si Israelul va fi afectat de o crestere a pretului petrolului si o scadere a turismului, expertii prognozand un al treilea an de crestere negativa, sub efectul conjugat al Intifadei si al recesiunii mondiale pe piata tehnologiilor de varf.
Iranul si tarile exportatoare de petrol din Golf vor beneficia de pe urma cresterii pretului la titei, dar castigurile ar putea fi de scurta durata, pana in momentul in care lumea ar depasi temerile legate de o sistare a aprovizionarii cu petrol. Un razboi de durata sau care ar provoca instabilitate ar afecta si eforturile acestor tari de diversificare a economiilor lor dependente de petrol.

Petrol in sange, oferta speciala
Pe masura ce tobele de razboi suna din ce in ce mai tare, fostul ministru rus al energiei, Yuri Shafranik a imbarcat 50 de jurnalisti rusi intr-un avion cu reactie cu destinatia Irak si i-a condus la Bagdad cu o misiune speciala: promovarea pacii si prosperitatii pentru poporul irakian si incheierea unei afaceri banoase pentru el insusi.
In spatele declaratiilor pacifiste ale politicianului rus care spunea intr-o conferinta de presa ca "daca Irakul nu detine arme de distrugere in masa, nu ar trebui sa existe nici macar discutii despre razboi", sta o mica firma petroliera, Soyuzneftegaz, care brusc ofera o noua justificare pentru afirmatiile sale care sustin ca "razboiul nu face decat sa lezeze interesele Rusiei in regiune". Pana la sfarsitul zilei, Shafranik aproape ca incheiase un contract pentru dezvoltarea unui camp petrolier cu rezerve de circa 900 milioane de barili, in schimbul promisiunii facute ministrului irakian Tariq Aziz ca va face lobby la Kremlin impotriva sprijinirii invaziei americane.
Singura problema este ca regimul cu care a negociat Shafranik ar putea fi inlaturat de la putere in urmatoarele saptamani, poate chiar zile. "Sunt constient de riscurile pe care mi le asum", spune Shafranik. "In caz de razboi, Rusia va fi pur si simplu inlaturata din regiune".
In ultimele ore ramase pana la expirarea ultimatumului adresat de americani, mai multe companii de mici dimensiuni, unele chiar obscure, au incercat sa semneze contracte cu multe cifre cu autoritatile irakiene, inainte ca totul sa se sfarseasca in sange. Majoritatea vin din tari cu care Bagdadul este mai mult decat incantat sa faca afaceri: China si Rusia, acre au drept de veto in Consiliul de Securitate, si din Turcia, care este un partener comercial strategic si al carui sprijin este crucial in caz de razboi.
In timp ce marile companii petroliere Exxon Mobil si Royal Dutch/Shell se tin departe, analistii specializati pe petrol spun ca autoritatile irakiene au incercat sa negocieze contracte cu toata lumea, de la sirieni pana la vietnamezi, insa nimeni nu poate incepe efectiv sa extraga petrol din Irak pana la ridicarea sanctiunilor ONU.
In mod absolut evident, Soyuzneftegaz nu este genul de companie care si-ar adjudeca pe merit un contract de miliarde de dolari in Irak, altfel decat contra unor favoruri politice. Compania nu extrage inca petrol nicaieri, dar dupa spusele lui Shafranik are contracte in Siberia si Algeria.
georgiana.stavarache@zf.ro ; andreea.melinte@zf.ro