Despre Opozitie, numai de bine

Inca putin si opozitia democratica isi poate scrie epitaful. Unul saltaret, ca in "Cimitirul vesel" de la Sapanta, care sa exprime intocmai daruirea cu care a petrecut in viata politica. Figura ferice a lui Traian Basescu, la inaugurarea tramvaiului 41, ar putea tine loc de gravura funerara. Cu acelasi zambet lataret intampina disparitia, bucata cu bucata, a propriului partid in gura lacoma a PSD. Ca partidul de guvernamant si-a propus sa destabilizeze si sa inghita PD este un fapt aproape recunoscut de liderii pesedisti. insusi Adrian Nastase a dat tonul, in aceasta vara, la Suceava, unde a indemnat membrii de partid sa actioneze pentru dizolvarea si absorbtia structurilor PD. Secretarul general Cozmin Gusa relua, zilele trecute, spusele sefului sau, comentand trecerile dintr-un partid in celalalt ca pe o modalitate fireasca de unificare a miscarii social-democrate. Dovada ca oricine vine in PSD este bine primit a dat-o tot premierul, anuntand o vizita si o strategie de dezvoltare pentru Bistrita, in semn de gratitudine ca presedintele consiliului judetean a devenit pesedist. Seful Executivului - folosindu-se ostentativ de principalul atu al Puterii, banii - a transmis astfel un mesaj clar: comunitatile locale vor avea de castigat, daca alesii lor, reprezentanti ai opozitiei, se vor inregimenta in PSD. Daca nu... Dovada ca a fost perfect inteles a venit dupa patru zile, cand 15 primari democrati din Bistrita, chemati la o instruire pe teme de aparare civila, au semnat adeziunile la PSD. Tactica racolarilor, practicata pana atunci individual, a primit un impuls agresiv si a trecut la faza de masa. Joi, presedintele organizatiei PD de la sectorul 2 Bucuresti, si-a facut publica demisia si inscrierea in partidul de guvernamant, anuntand ca va fi urmat de 500 de membri. Toate acestea se intampla pe fondul unei extreme vulnerabilitati a partidelor democratice de opozitie. Cel mai expus este partidul lui Traian Basescu. Aici, frictiunile dintre lideri incep sa iasa la suprafata, generate fiind de izolarea in care presedintele democrat se incapataneaza sa tina partidul. PD a declarat razboi vesnic PSD, iar cu PNL nu are nici un dialog. Traian Basescu se reprezinta in continuare, numai pe sine, nu pare deloc preocupat de activitatea din teritoriu si, de vreo luna, nu mai vine nici la sedintele Biroului Permanent Central. Abandonati si condamnati inca 4 ani la opozitie, pedistii isi implinesc ambitiile in bratele partidului de guvernamant. PNL, dupa ce a depasit o perioada dificila, pare relativ stabil sub conducerea lui Theodor Stolojan. Recent, a rupt randurile patronul a doua posturi de televiziune, dar partidul pierde incomparabil mai putini oameni, lucreaza la refacerea structurilor si a inregistrat o usoara crestere in optiunile electorale. Curand insa, ar putea interveni demobilizarea si contestarea noilor lideri, de la care se asteapta fapte prea mari. Liberalii vor constata repede ca, singuri, nu pot constitui o forta si, fapt inca si mai trist, ca nu prea au nici cu cine se alia. Or, electoratul de opozitie, pentru a-si mentine coeziunea, are nevoie sa creada intr-o alternativa. Faptul ca PSD este creditat constant cu 47-50 la suta din preferintele electorale in sondajele de opinie arata ca electoratul intuieste corect care este principala slabiciune a partidelor de opozitie: aceea de a nu se putea constitui intr-o alternativa la actuala putere. Nu demult, un barometru politic situa tandemul Basescu-Stolojan in fruntea preferintelor alegatorilor. Cine se astepta ca raporturile dintre PD si PNL sa se incalzeasca trebuie sa se fi simtit inselat. Cei doi lideri abia au comentat, cu lehamite, rezultatul, iar barierele au ramas puse. Nici vorba despre vreo alianta parlamentara ori vreun plan de colaborare electorala. Subiectul, daca nu este cu totul ignorat, este lasat pe mai tarziu. Doar ca "mai tarziu" nu exista. PSD se indreapta tot mai hotarat spre alegeri anticipate. E decis sa modifice si Constitutia pentru a face declansarea lor mai usoara. De ce se grabeste atat de tare partidul de guvernamant? Nu fiindca s-ar teme de opozitie, cum patetic se exprima un liberal, ci fiindca vrea sa-si asigure mai multe mandate, o lunga si confortabila domnie peste Romania, invitata sa adere la NATO si UE, in cadenta aproape electorala. Ce se va alege de liberali si democrati intr-o asemenea ipoteza? Nu vor disparea cu totul, nici PSD nu doreste asta, dar vom vorbi despre ele ca despre morti, numai de bine.