Sărmăluţe-n foi de Nuţi

e Elena Udrea şi pe Traian Băsescu îi unesc multe. Unele ştiute, altele nevăzute. Mai nou, legătura s-a întărit sub nobilul aliaj al generozităţii şi al iubirii dezinteresate.

Altruismul celebrului cuplu politic s-a orientat, zilele acestea, spre puncte cardinale diferite, a uzat de mijloace distincte de punere în operă, dar s-a întâlnit în aceeaşi dragoste faţă de oameni. Preşedintele a apucat-o înspre Moldova, în zonele unde seceta n-a uscat încă lacrimile sinistraţilor din vară. S-a oprit la Săuceşti, la baba certăreaţă cu care, din gălceavă-n gâlceavă, a ajuns să se împrietenească până la a-i reconstrui casa surpată de viitură. A inaugurat-o ieri, a promis şi mobilă şi, prieten al animalelor cum îl ştim, s-a angajat să-i clădească şi un coteţ pentru Grivei. Toate din banii rămaşi de la sponsori, din campania de la referendumul pentru demiterea preşedintelui.

Harnică şi pricepută, Elena Udrea s-a suflecat cu noaptea în cap, şi-a sacrificat manichiura înfigând unghia adânc în foile de varză şi s-a apucat de împachetat sarmale. După ce a umplut 200, le-a colectat şi pe celelalte 5.800 produse
în laboratoarele culinare ale organizaţiei PD-L şi a trecut la marmită, în Parcul Moghioroş, pentru a le livra, din suflet, alegătorilor. Pe neiniţiaţi i-a îndrumat chiar ea cum să potenţeze gustul bucatelor cu ardei iute (câtă lume şi-o mai fi amintit de simbolul electoral picant al campaniei din 2000 a lui Băsescu?). Scene impresionante, în care demnitarul coboară în popor. Şi poporul geme. De plăcere sau de ghiftuială.
Cam devreme s-a dat startul concursului de aruncat cu şpăgi, momeli, pomeni în electorat! De-acum şi până în 30 noiembrie, partidele şi candidaţii se vor întrece, la individual compus, în măiestrie şi bogăţie, pentru a cuceri, contra cost
, voturile care să-i facă parlamentari. Uninominalul reorientează tot efortul de campanie pe arii geografice mult mai restrânse, cu strategii complet diferite de atingere a publicului-ţintă. Sacoşa şi găleata, micul şi cârnatul, sarmaua sau chiar plicul vor deveni principalele arme de atacat procentele care te pot scoate deputat sau senator. Din marea
virtute a uninominalului, apropierea de oameni, pe care tot ipocritul politic o mestecă până la băloşire, n-a mai rămas decât o traducere neaoşă: ne apropiem de omul-alegător atât cât să-i plasăm ciubucul electoral. Pe urmă, fiecare cu drumul lui: unul spre Parlament şi voiajuri la business, în interesul ţării, desigur, celălalt - înapoi la sărăcia lui, din care nu l-au scos micile atenţii de campanie împărţite generos timp de o lună şi ceva. Pomana zvârlită peste umăr, brevetată de PSD şi diversificată pe sorto-tipo-dimensiuni, de la plocoanele sociale ambalate în HG până la economatele şi mititeii grataragiului Vanghelie, a fost rapid copiată de guvernările de dreapta ce i-au succedat. Noua formă de corupţie civico-politică, în care demnitarul e mituitor şi electorul - mituit, pare să capete anul acesta o dimensiune naţională. S-a văzut deja la locale, unde milioanele zburau peste votanţi ca la un concert de manele. Se vede aproape în fiecare şedinţă de guvern, de pe masa premierului zburând, în ultimele luni, alocaţii şi ajutoare fără număr. În ritmul ăsta de escaladare, probabil că, la finalul ciclului electoral, din reforma clasei politice va ieşi o varză din care nici mâinile măiastre ale Elenei Udrea nu vor mai avea ce scoate.